General
Full Entry
More

PRAECIPITO

Grammar
  • Formspraecipito, precipito, praecipitatus
  • Etymologyancient Latin
  • Inflectional type -are, -avi, -atum -a, -um
  • Part of Speechadjective
Meaning Outline
  • I. trans.
    • A. propr. (in praeceps, deorsum) iacere, mittere, deicere. Refl. et pass. rzucać się w dół, spadać, zabijać się; in praeceps cadere, ruere, morti se dare.
    • B. transl.
      • 1. delere, perdere. Pass. ginąć, przepadać; perire, perdi.
      • 2. festinare, accelerare, maturare, properare.
    • C.
      • 1. ; praebere?
      • 2. part. perf.
  • II. intrans.
    • 1. propr. (in praeceps) cadere, ruere, ferri.
    • 2. transl. praecipitanter agere, nimium festinare.
    • 3.
      • a. iur.+ in causa iudicio vinci
      • b.

Pełne hasło

PRAECIPITO s. PRECIPITO, -are, -avi, -atum
  • F.
  • Th.
  • Bl.
  • S.
  • L.
I. trans.
A. propr. (et in imagine) strącać z wysoka, zrzucać w dół; (in praeceps, deorsum) iacere, mittere, deicere. Refl. et pass. rzucać się w dół, spadać, zabijać się; in praeceps cadere, ruere, morti se dare. Glossa Pol.
RFil XXIV p. 360(a. 1446) : cum p-assent «sepchnaly».
Constr. indicatur unde
a. sq. abl. b. sq. ex (in imagine ex spe alta : DŁUG. Hist. V p. 552). indicatur quo a. sq. dat. (in imagine vitio: MPH IV p. 778, a. 1300) . b. sq. ad (in imagine ad peccatum ( JAC. PAR. Serm. fol. 31b ) . c. sq. in c. acc. (in imagine in periculum : Tom. II 265, a. 1513 et saepius; in abrupta peccatorum : DŁUG. Hist. IV p. 684 ; ; in desertationem diuturnam ib. III p. 298 ; ; in ignominiam confusionemque ib. III p. 235 = V p. 255 ed.nov.) . d. sq. sub :
IANIC. p. 11, v. 73 : aeternos me p-ate sub ignes.
B. transl.
1. zniszczyć, zaprzepaścić, zniweczyć; delere, perdere. Pass. ginąć, przepadać; perire, perdi.
2. pośpieszać, pośpiesznie, nierozważnie coś robić; festinare, accelerare, maturare, properare.
Eodem sensu pass.
ArPrawn V p. 371 (a. 1491) : nolens in ea re p-ri.
AKapSąd II p. 681 (a. 1496) : ne in hoc p-ri videretur, terminum ... suspendit.
Inde
part. perf. pro adi. praecipitatus,, -a, -um pośpieszny, nierozważny, pochopny; praeceps, inconsideratus
JAC. PAR. RefEccl p. 150 : secundum sc. caritas sine primo sc. veritate p-tum atque caecum est.
C. singularia
1. składać? ; praebere?
DecrICC I p. 374 (a. 1471) : non obstante ... testimonio ... quod sibi p-vit... liber erit ab impeticione actoris.
2. part. perf. sensu non satis certo
MIECH. Sang. fol. VIIIa : facte ... sunt pillulae ex mercurio - vt dicunt - p-to et auro foliato.
II. intrans.
1. propr. rzucać się w dół, w przepaść, spadać; (in praeceps) cadere, ruere, ferri.
2. transl. działać pochopnie, nierozważnie coś czynić, zbytnio się spieszyć; praecipitanter agere, nimium festinare.
Constr.
a. abs. b. sq. abl.
DŁUG. Hist. I p. 552(= II p. 325 ed.nov.) : proditione, qua pater suus p-tus fuerat.
c. sq. ad. d. sq. cum:
ŹrWaw I p. 100 (a. 1492) : nolens cum ... apponendo decreto p-re.
e. sq. de :
KodWp X p. 98 (a. 1438) : mandantes, quatenus non p-es de dando dicto Swemm ... molendini possessione.
f. sq. in c . acc.
MPH II p. 911 (a. 1450) : ut non p-ret in obedienciam, sed in suspenso maneret.
CorpJP III p. 277 (a. 1513) : ne ... in periculum et perniciem suarum facultatum p-et.
g. sq. in c. abl. h. sq. ultra :
AKapSąd III p. 370 (a. 1477) : nolens p-re in hac causa ultra consuetum ordinem iuris.
3. singularia
a. iur. in causa przegrać sprawę w sądzie; iudicio vinci
ZabDziej IV 1 , p. 6 (a. 1544) : si ... neglexerit solvere ... tum p-bit in sua causa.
b. sensu incerto
ArHist I p. 241 (saec. XV) : te exsecro ... ut ... sis insecurus et timidus, quia ... membris et capiti tuis machinor super mortem p-re (sed locus corruptus videtur ).
Tło: rękopis Rps 3007 III (XV wiek), Źródło: polona.pl
ISSN 2300-5742, 2 / 2014 (1 VI 2014 r.)