Ogólne
Pełne hasło
Więcej

CONIUGIUM

Gramatyka
  • Formyconiugium
  • Etymologiałacina starożytna
  • Odmiana -ii
  • Część mowyrzeczownik
  • Rodzajnijaki
Znaczenia
  • I. matrimonium, nuptiae.
    • α.
    • β.
    • γ.
  • II. viri et feminae contubernium

Pełne hasło

CONIUGIUM, -ii n.
  • F.
  • Th.
  • Bl.
  • S.
  • Dc.
  • A.
I. malżeństwo, ślub; matrimonium, nuptiae. Abundat
AGZ XIII p. 19 (a. 1436) : ad secundarum c-a; nuptiarum convolare (cf. ib. XIV p. 64, a. 1442; ArPrawn I p. 227, saec. XV).
N. syn. et glossamPol.
GLcerv p. 509 : c-um, matrimonium, nuptiae idem sunt «małżeństwo».
Locut.
a. verbales
α. coniugio servire ( ZABOR. Coel. fol. B Va ), tradere ( DŁUG. Hist. IV p. 155 ).
β. coniugium celebrare, sortiri ( ib. II p. 392 ), subire ( ib. IV p. 279 ), in coniugium aliquem accipere ( SACR. Elucid. fol. e VIa ), copulare ( PEREGR. fol. B IVb).
γ. coniugio copulare ( VHedv p. 513 ) , (aliquem) in coniugio habere ( DŁUG. LibBen I p. 376 ) , manere, vivere ( KodPol IV p. 156, a. 1472 ; ZabDziej III p. 494, a. 1498) . b. nominales coniugii iugum ( CodEp I 1, p. 47, a. 1418) , vinculum ( PAUL. CR. p. 105, v. 71 ; cf. Th. IV 324, 15 sq. ), item sacramentum ( AConst p. 156, a. 1279).
II. pożycie małżeńskie; viri et feminae contubernium
AKapSąd I p. 360 (a. 1437) : a c-o propria temeritate se separaverunt.
Tło: rękopis Rps 3007 III (XV wiek), Źródło: polona.pl
ISSN 2300-5742, 2 / 2014 (1 VI 2014 r.)