- F.
- Th.
- Bl.
- S.
- Dc.
- A.
I.
malżeństwo, ślub; matrimonium, nuptiae.
Abundat
AGZ XIII p. 19 (a. 1436) : ad secundarum c-a; nuptiarum convolare (cf. ib. XIV p. 64, a. 1442; ArPrawn I p. 227, saec. XV).
N. syn. et glossamPol.
GLcerv p. 509 : c-um, matrimonium, nuptiae idem sunt «małżeństwo».
Locut.
a. verbales
α. coniugio servire (
ZABOR. Coel. fol. B Va
), tradere (
DŁUG. Hist. IV
p. 155
).
β. coniugium celebrare, sortiri (
ib. II
p. 392
), subire (
ib. IV
p. 279
), in coniugium aliquem accipere (
SACR. Elucid. fol. e VIa
), copulare (
PEREGR. fol.
B IVb).
γ. coniugio copulare (
VHedv
p. 513
)
, (aliquem) in coniugio habere (
DŁUG. LibBen I
p. 376
)
, manere, vivere (
KodPol IV
p. 156,
a. 1472
;
ZabDziej III
p. 494, a. 1498)
. b. nominales coniugii iugum (
CodEp I 1,
p. 47, a. 1418)
, vinculum (
PAUL. CR.
p. 105, v. 71
; cf. Th. IV 324, 15
sq.
), item sacramentum (
AConst
p. 156,
a. 1279).
II.
pożycie małżeńskie; viri et feminae contubernium
AKapSąd I p. 360 (a. 1437) : a c-o propria temeritate se separaverunt.