Ogólne
Pełne hasło
Więcej

IMPERATIVE

Gramatyka
  • Formyimperative
  • Etymologiałacina starożytna
  • Odmiana
  • Część mowyprzysłówek
Znaczenia
  • I. surowo, władczo, nakazująco
  • II. w formie nakazu

Pełne hasło

IMPERATIVE adv.
  • F.
  • Th. (rec.),
  • Bl.
  • S.
  • N.
I. surowo, władczo, nakazująco; severe, imperiose, imperando
CodSil V p. 264 (a. 1340) : recesseri mus ab eodem nuntio ... absque qualibet vestri vel alterius iuris iniuria, non i-e, set socialiter et fraterne.
Tom. II p. 63 (a. 1512) : quoniam res hec non parvi momenti est ... expediret, ut juxta nostrum desiderium fieret, et maxime, quod eam i-e aggredi non possumus.
II. w formie nakazu; per iussum
PEREGR. fol. Ib : medicus dicitur ieiunare i-e, quia mandat egrotis, vt pro valetudine ... consequenda ... a ciborum superfluitate abstineant.
Opp.
orative (
GŁOG. Don. fol. M VIIIa : si imperativus hic teneretur i-e, sed tenetur oratiue)
vel elicitive (
WŁODK. ScrSel II p. 13 : inmaculatum se tenere ab hoc seculo i-e religionis est, elicitive autem temperande.)
Tło: rękopis Rps 3007 III (XV wiek), Źródło: polona.pl
ISSN 2300-5742, 2 / 2014 (1 VI 2014 r.)