- F.
- G.
- Bl.
- S.
- NGl.
- L.
I.
propr.
szkoda, uszczerbek, krzywda;
damnum, detrimentum,
iniuria.
N.
locut.
ad noxam tendere (
KodWp III
p. 537, a.
1383
;
WŁODK. ScrSel I
p. 61
;
CodEp II
p. 185, a.
1425).
;
Constr.
a.
abs.
b.
sq.
gen.
obi.
c. noxam nocere
wyrządzić szkodę;
damnum inferre (saec. XVI).
II.
transl.
iur.
1.
wina, przewinienie, występek; delictum, crimen;
eccl.
grzech; peccatum.
Per abundantiam
noxae peccatum
(
PrzMog
p. 25
).
Glossae
Pol.
ArPrawn II p. XIII (a. 1444) : n-a dicitur vulgariter «przesgrzesze» (cf. GLc p. 13)vel crimen vel culpa id est «wina».
GLl p. 234 : n-a «główny grzech».
Wierzb. p. 176 : n-a «występek».
Additur
gen.
explic.
periurii (
PP II
p. 201, a.
1454)
, sanguinis
(
PommUB
p. 312, a.
1283).
Occ.
concr.
oczywisty dowód winy (kradzieży); delicti indicium
manifestum, quod in lite
furti documento est
AGZ XIII p. 585 (a. 1468) : ob non statuicionem (ed. statu cionem) publice n-e seu facialis alias «dia nye stawyenya lycza».
2.
kara; poena (saec.
XVI).
N.
locut.
noxae dare
wydać sprawcę szkody poszkodowanemu celem ukarania
(saec. XVI).
Occ.
theol.
infinita
potępienie wieczne;
damnatio aeterna
CALLIM.
in
KlQu p. 93 (a. 1498) : cepit me dubitatio, quomodo fieri queat, vt non peccet corpus aut sic aliquando peccet, vt infinitam n-am contrahat.