- F.
- G.
- Bl.
- S.
- NGl.
- L.
- A.
I.
propr. odnowić,
uczynić nowym, na nowo coś czynić; renovare,
reficere.
Occ.
i. q. recreare
RFil XXII p. 17 (a. 1466) : leta n-at «poczyeschy» fortuna senem.In imagine vulnera (mentis: SSrSil XIII p. 228, a. 1477).
II.
transl. zmienić,
odmienić; mutare, permutare.
N.
res
dokonywać przewrotu (politycznego); rebus novis
studere
(
DŁUG. Hist.
I p. 135 = I
p. 198
ed. nov.
et saepius).
Inde
religionem
wprowadzać nowinki religijne; religionis
instituta vel mutare vel nova inducere
Tom. VIII p. 115 (a. 1526) : obscurum non est, quos fructus edat n-ta religio (cf. Dogiel IV p. 248).
Constr.
ad
I—II: a.
abs.
b.
sq.
acc.
c.
sq.
ad :
BRUNO Pass. p. 213(= p. 31,15 K): exterior corrumpitur homo, interior ad vitam n-atur.d. sq. in c. abl.
III.
singulare
novare
pro
navare
(nisi calami lapsu ita scriptum)
CodEp I p. 152 (a. 1454) : quod serenitas tua ad providendum rebus regni sui ... diligentiam et operam sit sine aliqua tergiversatione n-tura.Ita saepius ap. DŁUG.