Ogólne
Pełne hasło
Więcej

GRAVITER

Gramatyka
  • Formygraviter
  • Etymologiałacina starożytna
  • Odmiana
  • Część mowyprzysłówek
Znaczenia
  • I. propr. cum pondere, gravi modo.
  • II. transl.
    • 1. gravi modo, sollemniter (praec. exponere, referre aliquid).
    • 2. valde, multum, fortiter, vehementer
    • 3.
      • a. dure, severe
        • α.
        • β.
      • b. vehementi animo, fortiter, atrociter,
    • 4. moleste, iniquo animo, vix, aegre ferre aliquid sim.
    • 5.
      • a. clara voce.
      • b. profunde

Pełne hasło

GRAVITER adv.
  • F.
  • Th.
  • Bl.
  • L.
  • A.
I. propr. ciężko; cum pondere, gravi modo.
N. imaginem
MARTIN. OP. Marg. fol. q 2a : statera dolosa, que g-ius pro se, leuius pro alio ponderat.
II. transl.
1. poważnie, uroczyście; gravi modo, sollemniter (praec. exponere, referre aliquid).
2. bardzo, mocno, ciężko; valde, multum, fortiter, vehementer v. gr. α. aliquem baculare, laedere, offendere, percutere, torquere, vulnerare sim. β. in peccato cadere ( MARTIN. OP. Marg. fol. n 3b) , delinquere (contra Deum: KodKKr I p. 70, a. 1257) . γ. infirmari, languere, laborare. δ. vigere (de aura pestifera: AGZ V p. 449, a. 1467). ε. soporare sim. ζ. coagulari (de fluvio: SSrSil VII p. 236, a. 1470),
N. constr. sq. adi.
MARTIN. OP. Serm. p. 410 nlb. : mendici g-r necessaria mendicantes.
3.
a. surowo, srogo, bezwzględnie; dure, severe v. gr.
α. facere (procedere) contra aliquem; punire, tractare aliquem.
β. ponderare i. aestimare ( AKapSąd III p. 12, a. 1458).
b. zawzięcie, gwałtownie, usilnie, zapamiętale; vehementi animo, fortiter, atrociter, v. gr. se defendere, expostulare aliquid, conqueri contra aliquem.
N.
vorare:
NIC. BŁ. Serm. II p. 166 : hypocrita interdum ieiunat tota die, sed g-r vorat in sero.
4. z przykrością, z trudem, niechętnie; moleste, iniquo animo, vix, aegre ferre aliquid sim.
5.
a. głośno; clara voce.
b. nisko; profunde
MONET. fol. B 2b : omnis cantus, qui post initialem eius notulam elevatur circa principium non statim ditonice vel semiditonice aut g-ius descendens, ab inferiore voce inchoabitur.
Tło: rękopis Rps 3007 III (XV wiek), Źródło: polona.pl
ISSN 2300-5742, 2 / 2014 (1 VI 2014 r.)