- F.
- G.
- Bl.
- S.
- Dc.
- NGl.
- L.
- A.
I.
wiedza o czymś, znajomość czegoś; notitia,
cognitio.
Praec.
in locut.
ad (in) notionem alicuius
α.
deferre
podać do wiadomości, oświadczyć;
declarare, nuntiare (
KodMp II
p. 256, a.
1324
et saepius), simili sensu deducere (
KodWp II
p. 553, a.
1343
;
DŁUG.
Hist. II p. 348 = IV
p. 98
ed. nov.
; traducere
ib. I p. 59 = I
p. 118
ed. nov.)
.
β.
(de-, per-) venire
dotrzeć do wiadomości;
notum fieri;
simili sensu ascendere (
ib. IV
p. 56).
Opp.
notionem alicuius effugere
(
Lites I
p. 423,
a. 1310).
Occ.
in notionem alicuius rei venire
zrozumieć, pojąć;
cognoscere, intellegere
DŁUG. Hist. II p. 90 (= III p. 104 ed. nov.) : quatinus dux ... in suorum ... erratorum ... n-em veniret.
II.
phil.
t. t. pojęcie;
conceptio intellectualis.
N. definitiones in
textibus phil.
obvias
WROCŁ. EpitConcl fol. f Ib : n-o dicitur a nosco ... quia n-es faciunt nos venire in cognitionem, unde secundum Boethium n-o communiter accipiendo est simplex conceptus mentis, quo res cognoscitur.
Ib. infra: n-o proprie est formale principium cognoscendi personas [(infra res latius tractatur).]
Ib. infra: n-o ... communiter capitur pro omni manuductione ... intellectus in cognitionem diuinorum.