- F.
- Th.
- Bl.
- S.
- Dc.
- L.
- N.
- K. (-ae),
- O.
I.
propr. pióro
ptasie; pluma avium.
Glossa
Pol.
ArHist III p. 327 (a. 1422) : in qualibet canna tres p-as galli alias «cossy cokothowe».
Distinguitur
aucina (
ŻupKr
p. 611, a.
1518).
Respiciuntur usus varii:
1.
pióro u strzały; pluma
sagittae.
Glossa
Pol.
NieznHer p. 39 (a. 1471) : sagittam cum p-is alias «opyerzonya».
2.
pióro do pisania; calamus scriptorius
GALL p. 84, 6 : nunc vero p-a temperata de puero ... cepte studium intentionis proficiat.
SSrSil VII p. 116 (a. 1466) : responsum pape ... negativum pecuniarum et effectualis realisque auxilii, nisi quantum papirus, carta et p-a possint.Ita saepius.
N.
locut.
α. ad pennas dare, cf.
β. per pennam et calamarium investire, cf.
3.
pierze do wypychania poduszek i pierzyn;
plumae,
quibus pulvinaria sim. implentur
StPPP VIII p. 529 (a. 1398) : pro puluinari et «perzina» ac pro p-is ... euaserunt eundem.
APozn I p. 323 (a. 1461) : obligatur ... dare ... quatuor plumaticas, duas de plumis et duas de p-is simplicibus.Ita saepius.
4.
pióro jako ozdoba nakrycia głowy; pluma, qua galeae, pilei ornantur.
Glossa
Pol.
KsgZPozn p. 352 (a. 1404) : defert in galea ... conwolucionem nigrarum galli p-arum, qui «pusz» dicitur.
Inde
pennarum concinnator
rzemieślnik przystrajający nakrycia głów piórami; artifex tegumenta capitum pennis ornans
RachDw I p. 207 (a. 1545) : Paulo, concinnatori p-arum ... dati floreni decem (cf. supra II 814,7 sqq. ).
Eodem sensu
structor :
CracArt III p. 26 (a. 1551) : p-arum structorem alias «smukierza».
II.
meton. skrzydło;
ala.
N. locut.
α. pennas colligere, cf.
β.
super pennas ventorum ambulare
(e
Vlg.
Ps. 17,11
NIC. BŁ. Serm. I p. 153 : Christus ipse est, qui ambulat super p-as ventorum).