- F.
- Th.
- Bl.
- S.
- Dc.
- B.
- L.
- A.
- N.
I.
propr.
1.
bić, uderzać, razić;
verberare, laedere,
percutere.
Glossae
Pol.
RFil XXII p. 276 (a. 1450) : f-amus «zarazilibismy».
Ib. XXII p. 15 (a. 1466) : f-i «Bmaga».
Ib. p. 17 (a. 1466) : f-re «obrazycz».
N.
a.
de luna: oświetlać, rzucać światło na coś;
illuminare aliquid
DŁUG. Hist. I p. 410(= II p. 176 ed. nov.): luna militum ... f-ndo terga longissimas prae se porrigeret umbras.Cf. Th. VI513, 57 sqq.
b.
linguam sale (lixivioso)
szczypać, gryźć; carpere, mordere
PH VII p. 378 (a. 1533) : quod sedimentum ... gustu tentatum ... linguam sale lixivioso acri simul f-it.
2.
ugodzić w coś (zwł. mieczem lub pociskiem), walczyć wręcz, ciąć, ranić, mordować,
zabijać; caedere, dimicare, vulnerare, occidere.
Additur, quo instrumento et modo,
v. gr.
gladio, hastis et frameis (acriter:
CodEp II
p. 465, a.
1445),
item
cuspidum vibramine (
KADŁUB.
p. 124
)
, caesim, punctim
(infeste:
CALLIM. Hist.
p. 146,
8
;
CodEp I 2,
p. 251, a.
1471).
;In imagine de iaculis adversitatum (
ArPrawn I
p. 221
et
p. 248
,
saec. XV)
.
3.
trącać, uderzać o coś, dosięgać czegoś; pulsare, allidere,
contingere aliquid.
II.
transl.
1.
foedus (pacem)
zawierać przymierze (pokój); facere, icere,
inire.
Constr.
a.
abs.
b.
sq.
inter. Occ.
rozsądzić, rozstrzygnąć; decernere, diiudicare
ROYZ. I p. 260, v. 57 : qui canonas doceat ... et verbo f-at lites dirimatque potenti.
2. aliquem
a.
nawiedzać, dotykać boleśnie, trapić, dręczyć;
affligere, afficere, vexare, sollicitare (de infelicitate, infirmitate, vindicta
sim.).
Glossa
Pol.
RFil XXII p. 16 (a. 1466) : cum f-or «gryzyona bych».
N.
pchać, pędzić, rzucać dokądś;
pellere, iactare aliquo
DŁUG. Hist. V p. 208 : in quamcunque partem f-at fortuna.
Ib. p. 293 : notoria calamitas, in quam te f-nte prolapsi sumus.
b.
karać, karcić, gromić;
punire, castigare.
Additur
abl. , v. gr.
anathemate (anathematis
sententia sim.
KodMp II
p. 37, a.
1227
;
KodPol I
p. 38, a.
1233
;
ArPrawn V
p. 79, a.
1433
;
DŁUG. Hist. I p. 365= II
p. 129
ed. nov.)
;, animadversione
(animadversionis mucrone) (
HENRIC.
p. 182
;
ArPrawn I
p. 436, a.
1556)
;, censuris ecclesiasticis (
ib. VI
p. 214, a.
1554)
, excommunicatione (
ConcPol X
p. 572, a.
1580)
, morte, poena,
supplicio (
CodVit
p. 697, a.
1425
;
CodEp II
p. 428, a.
1442
;
Dogiel I
p. 163, a.
1470)
, mucrone spirituali
(
AKap
p. 177, a.
1561)
, vindicta (
AKapSąd II
p. 252, a.
1466)
cett.
N.
constr. sq.
super
c.
acc.
DŁUG. Hist. IV p. 610 : episcopus super illum anathematis f-bat mucrone.Occ. opprobriis lżyć; contumeliis insectare
CodVit p. 480 (a. 1420) : flagitetur sanctitas sua, quod obediencie sue tempore tantis non f-amur opprobriis.