- F.
- Th.
- S.
- Dc.
- B.
- A.
- Ha.
- N.
I.
propr. wprzód
zajmować, pozyskiwać, opanowywać coś,
brać w posiadanie; antea occupare aliquid, capere,
prehendere.
Occ.
a.
part. perf.
praeoccupata,,
-orum
n.
pl. loco subst.
tereny zajęte; loca occupata.
Praec.
b.
aquam retibus
zakładać, zastawiać sieci na morzu; retes in mari
ponere, disponere
PommUB p. 293 (a. 1282) : piscari possint in ... recenti mari cum retibus ... verumptamen magna retia ... nullatenus ibi ponent nec aquas supradictas ... retibus aliquatenus p-bunt.
c.
viam
przemierzać, pokonywać;
permetiri, percurrere
DŁUG. Op. p. 54 : revertere conversionisque viam celeribus p-a vestigiis.
Constr.
a.
sq.
abl.
b.
sq.
(usque) ad :
MPH I p. 266 (Thietmar) : omnes regionis illius terminos usque ad Elstram fluvium p-vit.
2.
transl. ogarniać,
opanowywać; invadere, occupare.
Constr.
sq.
abl.
II.
1.
uprzedzić, ubiec, zaskoczyć; occupare, praevenire, anticipare.
Praec.
in iunctura
praeoccupatus morte. Occ.
a.
faciem Dei
(e
Vlg.
P
s
. 94,2)
przystąpić przed oblicze boże; accedere ad
Deum.
b.
z góry myśleć;
praeconcipere, praecogitare
NIC. BŁ. Serm. I p. 274 : iniqui saepe p-ent, id est praeconcipiant pessima.
2.
a.
act.
(wprzód) podejmować coś,
przystępować do czegoś;
occupare, (prius) aggredi,
suscipere.
b.
mediopass. et refl. zajmować się czymś;
occupari, intentum esse.
Constr.
ad a - b: sq. abl. vel
in
c.
abl.
III.
singulare:uprzedzać, zawiadamiać; praedocere,
praemonere
DŁUG. Op. p. 632 : quamprimum autem advenerit collector, p-bo hominem, ut praeter te ... nemo dictum officium ... consequatur.