- F.
- Th.
- Bl.
- S.
I.
propr.
1.
okopać coś dokoła; terram
circa aliquid subigere, aliquid fossa et aggere
circumdare.
N.
glossam
Pol.
RFil XXIV p. 65 (a. 1415) : colonus cum plantat arborem, de novo c-it «okopaye».
Additur
abl. modi, v. gr.
fossato (
KodMp III
p. 34, a.
1339)
, terra (
KodWp II
p. 306,
a. 1313).
Praec.
α. arbores fines signandi
gratia
(
PommUrk III
p. 36, a.
1288
et passim).
Syn.
cumulare (
KodWp II
p. 306, a.
1313)
, coacervare (
CapSl
p. 16, a.
1526).
β. violenter viam (
StPPP VIII
p. 633, a.
1399).
γ.
suam securitatem
i. q. se
Tom. III p. 352 (a. 1515) : terrestris exercitus ... si vis ei immineret, c-ret suam securitatem.
2.
wykopać wokół czegoś;
circa aliquid fodere
PreusUB I 2, p. 425 (a. 1297) : eidem paludi fossatum c-re.
II.
sensu latiore: otoczyć, ogrodzić; circumsaepire, circumdare
KodWp V p. 475 (a. 1428) : «grobla» debet ... c-i altis palis.