- F.
- Th.
- Bl.
- S.
- Dc.
- L.
- A.
I.
propr. palić się,
płonąć; ardere
(de igne, flamma).
II.
transl.
1.
błyszczeć, lśnić;
candere,
nitere.
2.
pałać, płonąć; ardere,
incensum esse
a.
de hominibus,
v.
gr. amore (
N. glossam
Pol.
RFil XXV p. 151, saec. XV med.med : ut amore f-remus «zagyaly byszmy ku myloszczy»),item ardore martyrii ( VAdAnt p. 30, 3).
b.
de rebus abstr.,
v.
gr. de caritatis ardore (
AKapSąd II
p. 240, a.
1464).
2.
gorąco pragnąć; ardenter
cupere, vehementer
desiderare.
Constr.
a.
sq.
acc.
JAC. PAR. I p. 244 : quam diem sibi ardentissimam diutissime f-vimus.
IO. VISL. p. 185, v. 45 : f-ntem fera proelia pubem.b. sq. abl.
DŁUG. Op. p. 27 : quibus gemmis f-re muliebris conditionis solet ambitio.
KOMOR. p. 157 : pro fide et iusticia Dei martirio f-ns.