- F.
- Th.
- Dc.
- Bl.
- S.
I.
1.
odstępstwo (od
wiary); a fide Christiana
aberratio.
Syn.
apostasia (
Dogiel V
p. 25, a.
1308)
, deviatio (
NIC. BŁ. Serm. II
p. 202
).
2.
wykroczenie, występek, grzech; praevaricatio,
peccatum, delictum.
Iuxta ponitur
excessus, vitae enormitas (
AKap
p. 111, a.
1552).
N. locut. in
imagine
exorbitationis pede claudicare (
FormJ
p. 74
).
3.
przekroczenie
miary, nadmiar; excessus, superfluitas
CIOŁ. Lib. I p. 194 : in me sine causa gravi concepto animo tanta indignacionis e-e inhorruit.
II.
sensu non satis certo
epistulae
wysłanie?
expeditio?
CodVit p. 1023 (a. 1416) : ad hanc e-em istius epistole non fuit aliquis qui manum apponeret.