- F.
- Th.
- Bl.
- S.
- A.
- H.
- Ha.
- N.
eccl.
t. t. wyłączyć ze wspólnoty
wiernych,ekskomunikować;
a communione fidelium
excludere.
Additur
maiori sententia (
MPVat II
p. 476, a.
1371)
, processibus (
AKapSąd III
p. 342, a.
1522).
Praec.
part. perf.
loco
subst.
excommunicatus,,
-i
m.
Distinguitur
canone (
DokKKr I
p. 15, a.
1253)
vel
a iure
(opp.
ab homine :
KodKKr I p. 286, a. 1361 : vbicumque ... e-tus a iure uel homine venerit ... tunc cessetur a diuinis).Cf. EXCOMMUNICATIO locut. β.