- F.
- Th.
- Bl.
- S.
- Dc.
- B.
- A.
- N.
I.
wyrzekać (na coś lub na kogoś), rzucać przekleństwa,
przeklinać;
conqueri (de aliqua re vel de
aliquo), exsecrari.
Additur probris:
ADAM
p. 321
.
Occ.
α.
ridiculis
ośmieszać;
irridere
KomKadł p. 114 : tonsuram ridiculis suis d-ndo aspernantur.
β.
ubliżać;
detrahere
AGZ XI p. 404 (a. 1455) : quod ipsius honori d-ret.Indicatur coram quo sq. dat.
ArPrawn I p. 382 (a. 1530) : quod ... crimen usurae in contionibus populo annuntient d-enturque.
II.
gardzić, potępiać, nienawidzić; abominari, abhorrere,
odio prosequi.
Glossae
Pol.
RFil XXV p. 148 (saec. XV ex.ex) : d-atur«nye nayzrzy, w myerdzyonoszczy ma».
GLcerv p. 529 : d-ri est ... contemnere vel abominari seu non approbare «gardzić, brzydzić się».
N.
constr.
a.
sq.
acc.
c.
inf.
MPH I p. 153 (saec. XI in.in) : intra semetipsum tam glorianter sese in populo haberi d-ndo.Cf. Th. V 1, 810, 66 sqq. b. sq. abl. causae
CodVit p. 459 (a. 1420) : vita plurimum dissolutus... multis scandalis inter clerum et vulgum regni mei publice d-atur (pass. ).
III.
sprzeciwiać się,
opierać, odrzucać; abnuere, adversari, respuere
aliquid (saec. XV—XVI).
Glossa
Pol.
RFil XXII p. 20 (saec. XV) : nec d-antur«nye vyaruyą Pąny vistrzegayą pą».