Ogólne
Pełne hasło
Więcej

PERICULUM

Gramatyka
  • Formypericulum, periclum
  • Etymologiałacina starożytna
  • Odmiana -i
  • Część mowyrzeczownik
  • Rodzajnijaki
Znaczenia
  • I. + periculum facere a. b. de c. in c. probatio, experimentum.
  • II.
    • A. res dubiae, discrimen, dimicatio, opus periculosum.
    • B. damnum, iactura, calamitas, ruina.
    • C.
      • 1.
        • a.
        • b.
        • c.
          • α.
          • β.
          • γ.
          • δ.
          • ε.
          • ζ.
          • η.
      • 2.
        • α.
        • β. + alicuius suo) periculo aliquid in se recipiendo.
        • γ. + periculo stare in se recipere
        • δ.
        • ε. + animae (suae, alicuius) i. q. condemnatio aeterna imminens
      • 3.

Pełne hasło

PERICULUM s. (ap. poetas saec. XVI) PERICLUM, -i n.
  • F.
  • G.
  • S.
  • Dc.
  • A.
  • N.
  • O.
I. próba, doświadczenie, eksperyment; probatio, experimentum. Ap. nos tantummodo in iunctura periculum facere (saec. XV ex. - XVI). Occ. constr. a. sq. gen. b. sq. de : CALLIM. in
Tom. I app., p. 1 (a. 1471) : p-um de patientia mea facere.
Ib. X p. 253 (a. 1528) : de mea in se fide p-um facere .
c. sq. in c. acc.
SSrSil XIII p. 16 (a. 1470) : fac in te p-um.
II.
A. niebezpieczeństwa, ryzyko, niebezpieczne przedsięwzięcie; res dubiae, discrimen, dimicatio, opus periculosum. Saepe dicitur per abundantiam discrimen periculi.
B. szkoda, strata, zniszczenie, klęska; damnum, iactura, calamitas, ruina. Glossa Pol.
GLt p. 25 : p-um «sguba».
N. iuncturam insolitam
nullo periculo alicui inferente i.q. nullum periculum inferens (aliquis)
PP III p. 24 (a. 1431) : debet intercedere ciuitatem nullo p-o ciuitati inferente.
C. Varia ad A-B:
1.
Iuncturae selectae
a. nominales, v. gr. capitis, mortis (mortalitatis), vitae sim.
b. adiectivales, v. gr. arduum, capitale, exitiale, grande, grave, letale, maximum, notabile, pestiferum, ultimum, sim., cf. s. v. v.
N.
aquinum:
DokListPł II p. 306 (a. 1546) : Paulo ... in ... navigacione ... variis periculis aquinis occupato.
c. verbales
α. periculum (ab, de, ex, in aliquo, aliqua re) astat (ad ianuam), est, evenit, imminet, impendet, incidit, incumbit, incurrit, instat, minatur, occurrit, provenit, resultat (in aliquem), subiacet, subintrat, vertitur sim., cf. s. v. v.
β. periculo(-is) obviare, occurrere, prospicere, providere sim.; etiam subesse, subiacere sim.; sed imprimis aliquem (praec. se, interdum aliquid) adicere, committere, dare, devovere, exponere, ingerere, involvere, miscere, obicere, offerre, prodere, subicere, submittere, supponere, sim., cf. s. v. v.
γ. periculum(-a) accipere, adire, amplecti, capessere, consciscere, contrahere, excipere, ferre, incidere, incurrere, inire, irrumpere, pati, perferre, perpeti, portare, recipere, subire, suscipere, sustinere, sim.; item avertere, declinare, deicere, dimovere, dispellere, dissolvere, effugere, evadere, evellere, fugare, fugere, propulsare, repellere, rescindere, sedare, semovere, superare, tollere, truncare, vitare, sim.; etiam alicui (in aliquem) afferre, comparare, incutere, inferre, machinari, struere, sim.; omnia cf. s. v. v.
δ. periculo(-is) aliquem afficere, affligere, constringere, deprimere, interlinere, involvere sim., cf. s. v. v.
ε. ad periculum aliquem (ex)ponere, sim. cf. s. v .v.
ζ. in periculum advenire, incidere, venire, etiam machinari; item aliquem (praec. se) adducere, conicere, dare, mittere, ponere, praecipitare, traicere sim., cf. s. v .v.
η. in periculo(-is) consistere, esse, obversari, poni, versari, sim., cf. s. v .v.
2.
Locut.
α. absque (sine) periculo.
β. alicuius (praec. suo) periculo na czyjąś odpowiedzialność, czyjeś ryzyko; aliquid in se recipiendo.
γ. simili sensu periculo stare brać na własną odpowiedzialność; in se recipere
CracArt suppl. II p. 80 (a. 1437) : Theodoricus se submisit stare p-o in tercia parte molendini.
δ. auris periculo subici cf. supra I 966, 15 sqq.
ε. animae (suae, alicuius) zagrożenie zbawienia duszy, zatracenie, potępienie wieczne; i. q. condemnatio aeterna imminens
CodSil(M) I p. 271 (a. 1204) : quicumque sciat se in anime sue p-um delinquere.
KodMaz(K) p. 374 (a. 1232) : ipsius anime p-o compassus ... uillam ... ecclesie ... restituere maturaui.
DokKKr I p. 54 (a. 1331) : coloni ... animarum p-a pervenerunt.
Itasaepissime.
3.
Constr.
a. abs. b. sq. gen. c. sq. de :
MATTH. OpTheol p. 404 : suadebam esse de accessu communionis p-um.
d. sq. in c. abl.
Tło: rękopis Rps 3007 III (XV wiek), Źródło: polona.pl
ISSN 2300-5742, 2 / 2014 (1 VI 2014 r.)