- F.
- Th.
- Bl.
- S.
- NGl.
- L.
- A.
I.
personale:być powinnym, musieć; debere, teneri, cogi
KodWp III p. 356 (a. 1370) : kmethones ... ligna per currum unum portare o-ent.
Ib. p. 373 (a. 1372) : omnia dampna, que intulerant, omnia et singula o-ent restituere spoliatores.
TPaw III p. 12 (a. 1386) : eidem domine ... kmetones ... per decem marcas ... soluere o-uerint.
StPPP II p. 288 (a. 1424) : Iudeus ... introligacionem ... Petro ... in prefatam domum ... dare o-bit.Ita saepius saec. XV-XVI. Cf. Th. IX 2,745,8 sqq.
II.
impers.
oportet
trzeba, należy; necesse est,
decet.
Constr.
a.
sq.
(acc.
c.)
inf.
b.
sq.
enunt.
obi.
c. ut.
c.
sq.
quod:
Lites I p. 330 (a. 1339) : commendatores ... o-et quod intersint in dicto exercitu.
AKapSąd II p. 620 (a. 1475) : o-et quod ipse bonis suis privetur.Occ. sq. acc. nudo
IANIC. p. 277 (epistula St. Górski a. 1538) : cum cura, quam o-et, adhibueris.
N. locut.
adverbialem
secundum quod oportet
jak należy;
debite, ut decet
BYSTRZ. Top. fol. q IVa : iuste iudicare dicitur de iuste iudicare secundum cognitionem et de iudicare secundum quod o-et.