Ogólne
Pełne hasło
Więcej

FIDES-1

Gramatyka
  • Formyfides
  • Etymologiałacina starożytna
  • Odmiana -ei
  • Część mowyrzeczownik
  • Rodzajżeński
Znaczenia
  • I.
    • 1. confidendi facultas, fiducia, spes bona in aliquo (aliqua re) posita.
      • α.
      • β.
    • 2. facultas credendi in Deum religionisque Christianae doctrina.
      • α.
      • β.
    • 3. fiducia in re pecuniaria habita.
  • II.
    • 1. fidelitas, honestas, constantia.
      • α. + bona (clara, mera, sincera) fide sine fraude, integre, probe.
      • β. iur.
    • 2. securitas (verbis) data, sponsio, cautio, fideiussio.
      • α. + fides respondet (apud aliquem
      • β.
      • γ.
    • 3. tutela, praesidium (saec. XV—XVI).
  • III. rei certae natura, auctoritas, certitudo.
    • α.
    • β. + fide oculata videre auctoritas

Pełne hasło

1. FIDES, -ei f.
  • F.
  • Th.
  • Bl.
  • S.
  • Dc.
  • B.
  • L.
  • A.
  • H.
  • Ha.
  • N.
  • K.
I.
1. wiara, ufność, zaufanie; confidendi facultas, fiducia, spes bona in aliquo (aliqua re) posita.
Additur
creditiva ( DokKKr I p. 60, a. 1337 et vulgo), credula ( CodVit p. 18, a. 1389 et saepius), item credentiae ( MHer XII p. 189, a. 1415 et saepius), simili sensu fidei creditus (in aliqua re: CodEp III p. 152, a. 1471).
Dicitur
certa ( KodMp II p. 131, a. 1273) , intemerata ( DŁUG. Hist. III p. 417 ) , multa ( CodPom p. 331, a. 1220 et saepius), plenaria ac indubitata ( DŁUG. Hist. III p. 191 ).
Opp.
ambigua ( ib. V p. 1 ) , clauda ( id. Op. p. 48 ).
Iuncturae verbales
α. fides alicui est (de aliquo: Tom. II p. 198, a. 1513).
β. fidem (alicuius, alicui rei, in aliqua re) ad aliquid dare, facere.
Simili sensu
accommodare (alicui: Tom X p. 117, a. 1528) , adhibere ( KodMp II p. 131, a. 1273 ; in aliqua re : ArHist V p. 305, saec. XIV—XV et saepius, cf. Th . VI686,40 sqq.; item fidei adhibitio KodMp II p. 210, a. 1307) , apponere ( KsgHenr p. 175, diploma a. 1279 et saepius), assignare in aliquo ( OrtWp p. 71, a. 1546) , astruere ( KADŁUB. p. 119 et saepius, cf. ), commodare ( JAC. PAR. Serm. fol. 40b ) , deferre (alicuius rei:
DŁUG. Op. p. 36 ) , gerere (de aliquo, aliqua re:
KodLit p. 74, a. 1391 et saepius), habere (de aliqua re: ConcPol IV p. 195, a. 1440) , induere (alicuius rei: DŁUG. Op. p. 89 ) , suffragare ( PommUrk V p. 51, a. 1312).
Opp.
subtrahere ( Lites II p. 439, a. 1409 ; cf. DŁUG. Hist. III p. 588 ), item a fide excidere ( id. Op. p. 137 ). γ. ex fide alicui esse cieszyć się zaufaniem; fide dignum esse
Tom. VI p. 325 (a. 1523) : eum eligamus, qui magis ex usu et f-e foret nobis et regnis nostris.
2. wiara religijna (zwł. chrześcijańska); facultas credendi in Deum religionisque Christianae doctrina.
N. definitionem
WROCŁ. EpitConcl fol.x IIIb : f-s est substantia rerum sperandarum argumentum non apparentium.
Simili sensu
fidei (sacrae) religio ( PommUrk III p. 275, a. 1296 ; CodEp III p. 46, a. 1450 et saepius), vel credulitas ( DŁUG. Op. p. 42 ).
Dicitur
Christiana ( StSyn III p. 23 ) , catholica ( KodWp II p. 269, a. 1309 et passim),recta ( CantMAe I nr 8, v. 5b et saepius), (sacra) orthodoxa ( KodPol I p. 273, a. 1401 et saepius).
Opp.
haeretica ( AKapSąd III p. 235, a. 1480). Distinguitur formata (opp. informis:
WROCŁ. EpitConcl fol. x IIIa : f-s formata est illa, que est cum charitate et operibus bonis ... f-s informis est habitus f-ei, qui est in aliquo sine charitate;
item diminuta
ib. fol. y Ia : credere ... implicite omnes articulos est f-ei diminute).
Iuncturae verbales
α. fidem (Christianam) colere, sapere ( CorpJP III p. 440, a. 1519) , tenere ( NIC. BŁ. Tract. fol. b Ib et saepius), (sequi et) profiteri ( DŁUG. Hist. III p. 476 ; AKapSąd III p. 137, a. 1509) ;, sectari ( DŁUG. Hist. IV p. 439 ).
Simili sensu
fidei innexum esse ( ArPrawn I p. 222, saec. XV) , in (de) fide exsistere ( RachJag p. 536, a. 1419 ; AAlex p. 149, a. 1502) , stare ( DŁUG. Hist. IV p. 439, cf. Th. VI 669,14).
β. ad fidem (catholicam) converti ( CodEp III p. 45, a. 1450) , intrare ( CodVit p. 1008, a. 1416), item aliquem inducere ( AKapSąd III p. 234, a. 1480) .
3. zaufanie w sprawach pieniężnych, kredyt; fiducia in re pecuniaria habita.
Additur
creditiva ( ARect II p. 122, a. 1546).
Syn.
praesta ( ib. ).
Iuncturae
verbales ad (in) fidem (creditivam) accipere ( DANT. in Tom. VII p. 139, a. 1524 et
ib. VIII p. 318, a. 1526 et saepius; recipere:
ARect II p. 122, a. 1546).
Opp.
in bonam fidem in mutuum dare ( AKapSąd III p. 361, a. 1473) .
II.
1. wierność, rzetelność, lojalność; fidelitas, honestas, constantia.
N. definitionem
Inst. p. 119 : f-s ... dictorum factorumque constantia et veritas est.
Iuxta ponitur
devotio CodEp III p. 448, a. 1498).
Constr. abs. vel sq.
in c. acc.
Dicitur
bona ( KodPol I p. 32, a. 1231 et passim),clara ( PrzywKr p. 2, a. 1324 et saepius), pura ( LhnUrk II p. 464, a. 1284), sincera ( DyplMog p. 38, a. 1315) , virtuosa ( StPPP VII p. 509, a. 1478) .
Opp.
caduca et fluxa ( DŁUG. Hist. II p. 454 = IV p. 210 ed. nov.) , mutabilis ( ib. IV p. 417 ) .
Locut. adv.
α. bona (clara, mera, sincera) fide w dobrej wierze, uczciwie, rzetelnie; sine fraude, integre, probe.
Additur
absque (sine) dolo ( Przyw Kr p. 2, a. 1324 et passim). Simili sensu cum (bona et exuberanti) fide; ex fide et conscientia: Lites II p. 306, a. 1413) , in pura fide ( AGZ IV p. 132, a. 1425).
Opp.
mala fide; cum (de) mentita fide ( ArHist V p. 109, a. 1453 ; ZabDziej III p. 219, a. 1492), item Graeca fide ( Tom. V p. 148, a. 1520).
β. iur. sub fide (et honore: asserere, promittere sim. KsgŁawKr p. 146, a. 1376 et vulgo; ad rem cf. Dąbkowski, Prawo Prywatne I p. 197; et suo verbo militari: AKapSąd II p. 670, a. 1494) ; simili sensu sub puritate (suae) fidei (et honoris: CodTess nr. 111, a. 1397 ; KsgPrzem I p. 26, a. 1412 et saepius;et iuramentis: KodKrak p. 531, a. 1417) , sub sigillo fidei et honoris ( Tom. VI p. 331, a. 1523) , circa fidem et honorem ( StPPP VIII p. 507, a. 1398) , circa conscientiam suae fidei ( KsgGrWp II p. 130, a. 1390), ad (super) fidem ( Dogiel I p. 573, a. 1410 ; ŁASKI ComPriv fol. 231a ; ; et conscientiam suam: CracArt II p. 577, a. 1545) , in fide (et honore: TPaw III p. 295, a. 1394) .
N. locut.
aliquid super fidem et conscientiam alicui dare położyć coś komuś na sercu; curae alicuius commendare
PrzywKr p. 2 (a. 1324) : quibus ... comes ... super f-em ... et consciencias dedit et commisit firmiter ... quod dicta elemosina ... infirmis ... plenius presentetur.
2. zapewnienie, przyrzeczenie, poręka; securitas (verbis) data, sponsio, cautio, fideiussio.
Dicitur
stabilitatis ( CodSil(M) I p. 142, a. 1177).
N. glossam Pol.
AKapSąd III p. 176 (a. 1513) : facta est nobis f-s alias «zaswyathczenye» iuxta terre consuetudinem per nobiles.
Simili sensu
fidei promissum ( CodVit p. 602, a. 1423 et saepius), testimonium ( MatArch p. 127, a. 1472). Praec. przysięga; ius iurandum. Simili sensu fidei sacramentum ( MARTIN. OP. Marg. fol. f 4b et saepius); distinguitur tamen
Lites I p. 454 (a. 1337) : f-e prestita loco iuramenti.
Dicitur
iurata( KodWp III p. 528, a. 1382) , sacramentalis ( AKapSąd III p. 371, a. 1480) , corporalis ( MARTIN. OP. Chr. p. 365 et saepius), manualis ( KsgHenr p. 74, diploma a. 1282 et saepius).
N.
matrimonialis ( AKapSąd II p. 484, a. 1429 et saepius; maritalis: CIOŁ. in CodEp I 1, p. 50 ; coniugalis: AKapSąd II p. 567, a. 1451) .
Iuncturae verbales (ad
1—2)
α. fides respondet (apud aliquem :
DŁUG. Hist. V p. 446 : apud plerasque civitates Prussiae, quae deditionem rege in Marienburg veniente repromiserant, f-em suam non respondisse.
β. fidem (alicui) aliquo dare, facere.
Additur
per testes ( DyplMog p. 13, a. 1238) , per litteras ( UrkBBr p. 144, a. 1285). Indicatur obi. a. sq. gen. b. sq. de. c. sq. pro. d. sq. acc. c. inf. e. sq. quod :
StPPP I p. 354 ; (a. 1248) ;: ego do tibi f-em meam, quod etc.
AGZ XV p. 263 (a. 1489) : heres f-em est daturus, quod etc.
Simili sensu
fidem addicere ( Tom. VI p. 162, a. 1522) , concedere ( GALL p. 72, 19) , confiteri ( AKapSąd III p. 230, a. 1430) , ferre (et praebere : StPPP X p. 92, saec. XV in.in) , interponere (item ponere : ARect I p. 645, a. 1523) , iubere ( StPPP IX p. 36, a. 1446, cf. FIDEIUBEO), obligare, obstringere (item astringere : Tom. V p. 321, a. 1520 et saepius, cf. ), praestare ( KsgHenr p. 74, a. 1282 et saepius, cf. Th. VI 691, 5; additur corporaliter : Ztschr. VI p. 168, a. 1323) , promittere ( AKapSąd II p. 567, a. 1451) , spondere ( ArHist V p. 99, a. 1434) , vovere ( ZabDziej III p. 219, a. 1492), item manum suam fidei tradere ( JANKO p. 707 ) , super fide recipere ( ArPrawn X p. 432, a. 1414 : consules ... recipere deberent super f-e eorum, quod etc. ; inde fidei receptio super iuramentis ib. infra) .
Opp.
fidem accipere (saec. XVI; recipere alicui : MARTIN. OP. Chr. p. 365 et saepius), inter se capere (super aliqua re :
KH II p. 202, a. 1490) , sibi vindicare (inter aliquos:
DŁUG. Hist. IV p. 441 ).
Simili sensu
aliquem in fidem et testimonium requirere ( ConcPol X p. 404, a. 1418) , ad fidem inducere ( AKapSąd III p. 234, a. 1480) , fide obstringere ( CRIC. in Tom.VII p. 311, a. 1525), deinde fidem alicuius onerare ( Tom. XIV p. 598, a. 1532).
γ. fidem tenere (inde fidei tentio: KOMOR. p. 327 ) : simili sensu custodire (alicui: DŁUG. Op. p. 552 ) , liberare ( Tom. XI p. 59, a. 1530 et saepius), (ob)servare ( KodMaz(K) p. 514, a. 1242 et saepius; cf. Th. VI 670, 66; inde fidei conservatio: KodKrak p. 31, a. 1352) , redimere ( KADŁUB. p. 132 ), item fidei (suae) (con)stare ( NIC. POL. p. 48, v. 47 ; Tom. XIII p. 312, a. 1531).
Opp.
fidem violare; simili sensu amputare (alicui rei: KADŁUB. p. 133 ) , deserere ( Tom. V p. 321, a. 1520) , frangere ( Lites II p. 305, a. 1413) , postergare ( Tom. V p. 321, a. 1520) , rescindere (in promissis: KADŁUB. p. 116 ), item fide labi ( AKapSąd II p. 666, a. 1492) .
3. opieka, piecza, obrona; tutela, praesidium (saec. XV—XVI).
N.
publica zapewnienie bezpieczeństwa osobistego, zwł. pismo zapewniające nietykalność osobistą; praec. litterae, quibus securitas praestatur (saec. XV—XVI). Glossa Pol.
ArPrawn VI p. 178 (a. 1554) : civi contra civem literae publice f-ei dandae, alias «glieithy, zeliazne listhy».
Syn.
salvus conductus ( Dogiel I p. 141, a. 1539 et saepius).
III. wiarygodność, pewność, zaufanie (do kogoś); rei certae natura, auctoritas, certitudo.
Dicitur
cer tissima ( Tom. VI p. 183, a. 1522) , oculata ( LeubUrk p. 119, a. 1233) et passim.
N. locut. adv.
fide na mocy; vi
Śwink. p. 117 (a. 1299) : hominum gesta f-e scripture posteris innotescant.
Simili sensu
de et super fide :
CodEp III p. 442 (a. 1497) : de et super testimonii iudiciarii f-e ... Ruteni ... coram nobis contra consules ... in querela deducebant, quod etc.
Iuncturae verbales
α. fidem (oculatam) facere ( AGZ IV p. 19, a. 1406 ; KodWp V p. 122, a. 1408) , habere ( StPPP VIII p. 540, a. 1398).
β. fide oculata videre sim. ( VKyng p. 735 et saepius). Occ. de homine: i. fere q. uprawnienia, władza; auctoritas
PommUrk IV p. 374 (a. 1309) : compromissores ... si heredes ad disbrigandum ... impedimentum ... essent desides ... infra quindenam Colberg per f-em suam intrabunt.
Tło: rękopis Rps 3007 III (XV wiek), Źródło: polona.pl
ISSN 2300-5742, 2 / 2014 (1 VI 2014 r.)