- F.
- Th.
- Bl.
- L.
- S.
- A.
GŁOG. Alex. I fol. D Ia : d-o habet dimicui et quandoque dimicaui et quando habet dimicaui, tunc facit supinum in -atum, sed quando habet dimicui, tunc caret supino.]
walczyć z kimś, ścierać się; pugnare, certare cum
aliquo.
Constr. sq. abl. Occ.
fechtować się, ćwiczyć w użyciu broni; armis exerceri, battuere
GŁOG. Alex. I fol. D lb : d-re significat pugnare (ed. purgare) vel ludere cum gladijs et hastis ... «schyrmouacz».