- F.
- Th.
- S.
- NGl.
I.
propr. pachnieć
(zwł. brzydko); (male)
olere (saec. XVI).
II.
meton. mile
pachnieć, tj. podobać się, być przedmiotem pożądania; suave
olere, i. placere, concupiscendum esse
CRIC.
in
Tom. X p. 417 (a. 1528) : quando o-at vel marsupium vel equus vel quippiam tale apud aliquem, qui tueri se non posset etc.