- F.
- Th.
- S.
- Dc.
- L.
- N.
- K.
I.
propr.
1.
widły, narzędzie rolnicze, służące do nakładania,
przewracania
itp.
; merga, instrumentum biceps ad levandum,
detrudendum aliquid aptum.
Glossae
Pol.
GLb p. 45 : f-a «vidly».
AGZ XIV p. 461 (a. 1455) : da sibi terminum ... cum ... iugo, bobus ... f-a alias «vydlami».Cf. ib. XIII p. 585 (a. 1468) ; ib.XV p. 257 (a. 1488) ; GLcerv p. 574 .
Definitur adi. , v.
gr. ferrea (
KsgKaz
p. 245,
a. 1389)
, lignea (
ZabDziej II
p. 336, a.
1486)
,
vel
gen.
fimi (
ŁASKI ComPriv
fol. 232a
).
2.
widelec; instrumentum ad carnes capiendos
aptum
KodKWil p. 57 (a. 1398) : f-am argenteam factam pro cibariis de scutellis recipiendis.
AKapSąd I p. 217 (a. 1521) : pelvis ... coclearia ... item f-e alias «vydelky».
AKap p. 6 (a. 1525) : f-e III parve et quarta maior.
3.
podpórka podtrzymująca knot (w lampie);
instrumentum ad ellychnia sustentanda aptum
RachKról p. 155 (a. 1476) : pro candelabro et f-a.
GŁOG. Alex. I fol. Q Ia : mergulus dicitur f-a vel ferrum, quod submergitur in lampade ad tenendum ligmen.
II.
transl.
(praec.
pl. )
szubienica;
patibulum.
Glossa
Pol.
GLcerv p. 574 : f-a «szubienica».
Dicitur
poena
furcarum (JAC. PAR. I p. 222 ; ArPrawn VII p. 239, a. 1566). ;
N. locut.
α. ad furcam condemnare (
SSrSil IX
p. 246,
a. 1467).
β. in furcam suffigere (
DANT.
in
Tom. IX
p. 255, a.
1527)
; simili sensu in furcis suspendere (
MPH III
p. 77, a.
1450)
.