Ogólne
Pełne hasło
Więcej

AURIGA

Gramatyka
  • Formyauriga, hauriga
  • Etymologiałacina starożytna
  • Odmiana -ae
  • Część mowyrzeczownik
  • Rodzajmęski
Znaczenia
  • I. propr.
    • 1. woźnica
    • 2. poganiacz bydla
  • II. transl.
    • 1. kierownik, przywódca
    • 2. astr. astr. konstelacja Woźnicy

Pełne hasło

AURIGA s. HAURIGA -ae m.
  • F.
  • Th.
  • S.
  • B.
[
N. gen. sg.
hauridze :
AKapSąd III p. 108 (a. 1506) : audivit vocem hauridze.]
I. propr.
1. woźnica; qui in curru equos habena regit.
N. loco appositi
ArHist XI p. 398 (a. 1408) : unum gr. famulo a-e.
AKapSąd III p. 352 (a. 1531) : cepit in currum ictus facere gladio ... et famulum suum a-am et equos percutere.
N. syn.
furarius ( ArHist XI p. 485, a. 1461).
N. glossam Pol.
AKapSąd II p. 60 (a. 1424) : quidam a-a vulgariter «woznicza».
2. poganiacz bydla; pecoris actor, agitator
AGZ XIV p. 257 (a. 1448) : venit cum ... peccoribus ... laboratoriis et cum a-is vulgariter «s poganyaczmy».
II. transl.
1. kierownik, przywódca; dux, rector, moderator
DŁUG. Hist. V p. 22 : Casimirus dux Lithuanos suorum consiliariorum a-as corripere coepit.
Adduntur subst. dux ( CodEp I 2, p. 150, a. 1454 ; DŁUG. Hist. I p. 287 ) , princeps ( CodEp I 2, p. 150, a. 1454) , vertex ( DŁUG. Op. p. 24 ) , incitator ( id. Hist. I p. 287 ).
N. de abstr.
CodVit p. 1020 (a. 1416) : cupiditas magistra nocendi, a-a malicie.
SSrSil I p. 255 (saec. XIV/XV): discrecione, que est a-a virtutum.
2. astr. konstelacja Woźnicy; signum caeleste, Graeco nomine Heniochus.
Tło: rękopis Rps 3007 III (XV wiek), Źródło: polona.pl
ISSN 2300-5742, 2 / 2014 (1 VI 2014 r.)