- F.
- G.
- S.
- Dc.
- NGl.
- A.
I.
propr. nozdrza (ludzi
i zwierząt), dziurki w nosie,
nos; foramina nasi (hominum et animalium), per quae et odor et spiritus ducitur.
N. de poenae
genere
nares alicui prae-(in-)cidere (
ArPrawn V
p. 65, a.
1454
;
CodEp III
p. 489, a.
1500
et saepius), detruncare (
PAUL. CR.
p. 112, v. 275
; item in naribus truncari:
DŁUG.
Hist. III p. 133 == V
p. 151
ed. nov.).
II.
meton.
1.
powonienie, węch;
odoratus.
2.
bystrość, dowcip;
ingenium, acumen (saec. XVI).
N.
locut.
nares discretionis (
KADŁUB.
p. 92
)
.